Acidul sialic este un termen generic pentru o familie de molecule de zahăr acide care se găsesc adesea la capetele cele mai exterioare ale lanțurilor de glicani de pe suprafața celulelor animale și în unele bacterii. Aceste molecule sunt prezente de obicei în glicoproteine, glicolipide și proteoglicani. Acizii sialici joacă un rol crucial în diferite procese biologice, inclusiv interacțiunile celulă-celulă, răspunsurile imune și recunoașterea sinelui față de non-sine.
Acidul sialic (SA), cunoscut științific ca „acid N-acetilneuraminic”, este un carbohidrat natural. A fost inițial izolat de mucină în glanda submandibulară, de unde și numele. Acidul sialic se găsește de obicei sub formă de oligozaharide, glicolipide sau glicoproteine. În corpul uman, creierul are cele mai ridicate niveluri de acid salivar. Substanța cenușie a creierului conține de 15 ori mai mult acid salivar decât organele interne precum ficatul și plămânii. Principala sursă alimentară de acid salivar este laptele matern, dar se găsește și în lapte, ouă și brânză.
Iată câteva puncte cheie despre acidul sialic:
Diversitatea structurală
Acizii sialici sunt un grup divers de molecule, cu diverse forme și modificări. O formă comună este acidul N-acetilneuraminic (Neu5Ac), dar există și alte tipuri, cum ar fi acidul N-glicolilneuraminic (Neu5Gc). Structura acizilor sialici poate varia între specii.
Recunoașterea suprafeței celulare
Acizii sialici contribuie la glicocalix, stratul bogat în carbohidrați de pe suprafața exterioară a celulelor. Acest strat este implicat în recunoașterea celulelor, aderența și comunicarea. Prezența sau absența reziduurilor specifice de acid sialic poate afecta modul în care celulele interacționează între ele.
Modularea sistemului imunitar
Acizii sialici joacă un rol în modularea sistemului imunitar. De exemplu, ele sunt implicate în mascarea suprafețelor celulare de sistemul imunitar, împiedicând celulele imune să atace celulele proprii ale corpului. Modificările tiparelor acidului sialic pot influența răspunsurile imune.
Interacțiuni virale
Unii virusuri exploatează acizii sialici în timpul procesului de infecție. Proteinele de suprafață virale se pot lega la reziduurile de acid sialic de pe celulele gazdă, facilitând intrarea virusului în celulă. Această interacțiune este observată în diverși viruși, inclusiv virusuri gripale.
Dezvoltare și funcție neurologică
Acizii sialici sunt cruciali în timpul dezvoltării, în special în formarea sistemului nervos. Ele sunt implicate în procese precum migrarea celulelor neuronale și formarea sinapselor. Modificările în expresia acidului sialic pot afecta dezvoltarea și funcționarea creierului.
Surse alimentare
În timp ce organismul poate sintetiza acizi sialici, aceștia pot fi obținuți și din dietă. De exemplu, acizii sialici se găsesc în alimente precum laptele și carnea.
Sialidaze
Enzimele numite sialidaze sau neuraminidaze pot scinda reziduurile de acid sialic. Aceste enzime sunt implicate în diferite procese fiziologice și patologice, inclusiv eliberarea de particule de virus nou formate din celulele infectate.
Cercetările asupra acizilor sialici sunt în curs de desfășurare, iar semnificația acestora în diferite procese biologice continuă să fie explorată. Înțelegerea rolurilor acizilor sialici poate avea implicații pentru domenii, de la imunologie și virologie la neurobiologie și glicobiologie.
Ora postării: 12-12-2023
